Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie
Extras din HOTĂRÂREA nr. 1.425 din 11 octombrie 2006 (*actualizată*) pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006
ART. 14
Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie este realizată de către angajator, în următoarele moduri:
a) prin asumarea de către angajator, în condiţiile art. 9 alin. (4) din LEGEA nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în munca, a atribuţiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie;
c) prin înfiinţarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire şi protecţie;
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie.
ART. 15
(1) Activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate prin modalităţile prevăzute la art. 14 în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii sunt următoarele:
1.identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/ echipamente de muncă şi mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;
2. elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;
3.elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, şi difuzarea acestora în întreprindere şi/sau unitate numai după ce au fost aprobate de către angajator;
4.propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu aprobarea angajatorului;
5. verificarea însuşirii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie, a instrucţiunilor proprii, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă stabilite prin fişa postului;
6. întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicităţii instruirii adecvate pentru fiecare loc de muncă în instrucţiunile proprii, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea însuşirii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii;
9. asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, conform prevederilor art. 101-107, şi asigurarea ca toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;
10. evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 101- 107;
11.stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea tipului de semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă;
12. evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este necesară autorizarea exercitării lor;
13.evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;
14.evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;
15.monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul noxelor în mediul de muncă;
16.verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;
17.efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a angajatorului asupra deficienţelor constatate şi asupra măsurilor propuse pentru remedierea acestora;
18.întocmirea rapoartelor şi/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibraţii, zgomot şi şantiere temporare şi mobile;
19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
20.identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;
21.urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor individuale de protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006;
22.participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;
23.întocmirea evidenţelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;
24.elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din întreprindere şi/sau unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
25.urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
26.colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de prevenire şi protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire şi protecţie;
27.colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă;
28.urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecţie şi prevenire şi a planului de evacuare;
29.propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii obligaţiilor şi atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
30. propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de prestări de servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor activităţi;
32.evidenţa echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca verificările şi/sau încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate la timp şi de către persoane
competente ori alte activităţi necesare, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive;
33.alte activităţi necesare/specifice asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
(2) Activităţile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se vor efectua în conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din lege.
(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuită, cel puţin, în
următoarele situaţii:
a) ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte tehnologia, echipamentele de muncă, substanţele ori preparatele chimice utilizate şi amenajarea locurilor de muncă/posturilor de muncă;
b) după producerea unui eveniment;
c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi;
d) la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând grupurilor sensibile la riscuri specifice;
e) la executarea unor lucrări speciale.
CONSECINŢELE POSIBILE ALE NECUNOAŞTERII Şl NERESPECTĂRII LEGISLAŢIEI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
Necunoaşterea cât şi nerespectarea legislaţiei de securitate si sanatate in munca în procesul de producţie cât şi în activităţile conexe, lipsa cunoştinţelor privind metoda de muncă sau ignorarea unei metode nepericuloase, atitudine necorespunzătoare, deficienţă sau inadaptare fizică, intelectuală sau mentală, lipsa unei protecţii individuale eficace, instalaţii neprotejate sau slab protejate, utilaj, echipament defect, iluminat insuficient, factori ambientali necorespunzători, condiţii climaterice nefavorabile pot conduce sau sunt cauza accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale .
ACCIDENTUL DE MUNCA - poate provoca victimei incapacitate temporară de muncă, invliditate sau deces. Acestea pot surveni imediat sau la un anumit interval de timp .
INCAPACITATEA TEMPORARĂ DE MUNCĂ- consecinţa cea mai puţin gravă a unui accident de muncă - constă în incapacitatea temporară a a a victimei de a-şi desfăşura activitatea, ca urmare a tulburării unei stări funcţionale(de cel puţin 3 zile muncă). Deoarece are un caracter reversibil prin aplicarea unui tratament adecvat ea dispare. Aprecierea asupra incapacităţii temporare de muncă o face medicul şi trebuie atestată printr-un certificat.
INVALIDITATEA- ca urmare a unui accident de muncă constă într-o infirmitate permanentă, care conduce la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă. Consituie invaliditate pierderea unui simţ a unui organ traumatismele craniene, toracice, abdominale sau lombare, fracturile coloanei vrtebrale sau ale bazinului, fracturile deschise sau cele soldate cu deplasarea fragmentelor, arsurile de gradul 2 şi 3 etc.
De remarcat că nu se consideră invaliditate pierderea unui organ sau încetarea fmcţiunii acestuia , dacă astfel este afectat doar aspectul estetic, capacitatea de muncă rămânând intactă.
Aprecierea dacă accidentul de muncă a produs invaliditate se face de către medicul care eliberează certificatul medical.
Invaliditatea are caracter ireversibil: prin tratament şi îngrijire medicală se obţine doar repararea vătămării produse organismului, nu şi vindecarea tulburării funcţionale. In funcţie de gradul de afectarea capacităţii de muncă, se recunosc următoarele grade de invaliditate :
⇒ gradul 1, când persoana afectată şi- a pierdut total capacitatea de muncă şi nu are posibilitatea autoservirii (în caz de orbire, de pierdere a ambelor mâini sau picioare etc.)
⇒ gradul 2, când persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă, dar se poate autoservi;
⇒ gradul 3, cănd persoana afectată şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă, dar îşi poate continua activitatea la acelaşi loc de muncă sau altul, însă în ondiţiile unui program redus.
DECESUL - reprezintă consecinţa cea mai gravă a unui accident de muncă. Spre deosebire de incapacitatea de muncă şi de invaliditate , în cazul decesului nu este afectată numai integritatea organismului ,ci însă-siviaţa omului . Un accident de muncă poate fi considerat mortal , chiar dacă decesul a survenit după un interval de timp ,cu condiţia să se confirme în baza unui act medico-legal,că acesta s-a produs drept consecinţă a acidentului .
BOALA PROFESIONALĂ- este afecţiunea ce se produce ca urmare a exercitării a unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, pecum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă .
CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE
1.După natura factorului nociv care le-a generat:
- intoxicaţii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice ;
- pneumoconioze provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice ;
- boli prin expunerea la energie radiantă;
- boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute ;
- boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
- boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută ;
- alergii profesionale ;
- cancerul profesional;
- boli infecţioase şi parazitare ;
- boli prin suprasolicitare ;
- alte boli (care nu intră în categoriile anterioare)
2.După timpul de expunere la acţiunea factorului nociv :
- boli cronice, provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat asupra organismului;
- boli acute generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului nociv, dar la doze mari.
3. După modul de acţiune a factorului nociv asupra organismului ;
- boli cu acţiune generală, care afectează întrgul organism
- boli cu acţiune locală, care afecteză o parte a organismului, un organ.
